Nu-i spune că este obraznic, niciodată

Astăzi vreau să îți vorbesc despre cuvântul “obraznic”. Aud de foarte multe ori în jurul meu acest cuvânt. Fie îl spun părinții, bunicii despre proprii copii sau nepoți, fie este spus de oameni necunoscuți la adresa copiilor mai activi sau mai agresivi sau care pur și simplu nu ascultă de adulții cu care sunt.

Eu vreau să te rog să nu folosești această etichetare la adresa copilului tău sau a altor copii. Niciodată! Și îți voi spune și de ce te rog acest lucru. Pentru că acest apelativ nu are nici o valoare educațională, nu ajută la absolut nimic, ba mai mult rău face. Nu neg faptul că există și copii agresivi sau care nu respectă autoritatea sau care folosesc cuvinte nepotrivite. Însă acești copii nu sunt obraznici. De altfel, eu cred ca nici un copil nu este obraznic.

Atunci când folosești această etichetă produci două tipuri de consecințe nefavorabile procesului educațional și relației cu al tău copil: Continue reading “Nu-i spune că este obraznic, niciodată”

Cum punem copiilor limite cu respect

 

 

De multe ori am fost întrebată de către părinți cum ar fi bine să pună limite copiilor lor astfel încât să nu fie nici prea restrictive dar nici prea permisive. Adică cum pot pune limite echilibrate?

O altă întrebare pe care o primesc frecvent se referă la copil și la faptul că acesta nu vrea să facă ce i se cere sau este obișnuit să facă doar ce vrea el. 

Observ în jurul meu o dificultate a părinților de a pune limite și o preferință în a-i lăsa pe copii să facă cum cred și ce își doresc în foarte multe cazuri. Pusul limitelor este însoțit de teama de a îngrădi copilul, de a-i știrbi libertatea și de a-l face astfel prea obedient.

De cealaltă parte sunt părinții care pun limite și se așteaptă ca ai lor copii să le urmeze întocmai, fără proteste. Iar când acest lucru nu se întâmplă, părinții fie se înfurie sau se irită, fie se supără și nu mai vorbesc cu al lor copil o perioadă de timp. Continue reading “Cum punem copiilor limite cu respect”