“Nu știu de ce plânge, i-am dat ce a vrut?”
“Nu știu ce să mă mai fac cu el, plânge din nimic!”
Daca ai și tu un copil care ți se pare că plânge fără motiv uneori, te invit să urmărești video-ul de mai jos.
În el afli ce poți face atunci când plânsul s-a declanșat deja, astfel încât să îți ajuți copilul dar și pe tine.
Îți ofer o metodă verificată și practicată cu succes atât de mine cât și de părinții cu care lucrez!
Dă click pe video și devino un părinte mai conștient!
De multe ori am fost întrebată de către părinți cum ar fi bine să pună limite copiilor lor astfel încât să nu fie nici prea restrictive dar nici prea permisive. Adică cum pot pune limite echilibrate?
O altă întrebare pe care o primesc frecvent se referă la copil și la faptul că acesta nu vrea să facă ce i se cere sau este obișnuit să facă doar ce vrea el.
Observ în jurul meu o dificultate a părinților de a pune limite și o preferință în a-i lăsa pe copii să facă cum cred și ce își doresc în foarte multe cazuri. Pusul limitelor este însoțit de teama de a îngrădi copilul, de a-i știrbi libertatea și de a-l face astfel prea obedient.
De cealaltă parte sunt părinții care pun limite și se așteaptă ca ai lor copii să le urmeze întocmai, fără proteste. Iar când acest lucru nu se întâmplă, părinții fie se înfurie sau se irită, fie se supără și nu mai vorbesc cu al lor copil o perioadă de timp. Continue reading “Cum punem copiilor limite cu respect”
Cu Maria lucrez de peste 3 ani. A venit la mine în terapie deoarece nu era mulțumită de relația ei de cuplu. Era cu soțul ei de ceva timp, se iubeau, se plăceau, însă din când în când ea își dorea anumite lucruri de la el pe care el însă nu le făcea. Să îi ia flori, să o îmbrățișeze mai des, să îi spună că e frumoasă ca o rază de soare si altele asemenea. Voia ca ea să fie totul pentru el. Și pentru că el nu se comporta astfel ea suferea și ajungea să creadă că nu merită iubirea lui. De fapt credea nu e demnă de iubire în general. De fiecare dată când simțea asta, stătea supărată câteva zile, timp în care el nu știa cum să se comporte cu ea și călca în casă ca pe ace. Acest lucru pe ea o enerva și mai mult, deoarece se aștepta ca el să vină să o ia în brațe și să îi ofere toată ascultarea de care avea nevoie. Voia ca el să tragă de ea, să o implore să îi vorbească și să fie dispus să facă orice pentru a-i trece ei supărarea. Continue reading “De ce nu i-am spus niciodată “Gata, gata, nu mai plânge!””
Încă mai predomină în societatea românească ideea că un copil ținut prea mult în brațe, care este lăsat să facă ce vrea, prea mult îmbrățișat sau pupat se va răsfăța. Însă ce înseamnă de fapt răsfățul din punct de vedere psihologic? Acesta este varianta pentru copii a egocentrismului sau a inflației. O persoană inflaționată se crede superioară celorlalți, crede că totul i se cuvine, se pune pe ea în centrul propriei atenții, în detrimentul celorlalți. Metaforic, omul inflaționat este “umflat cu pompa Ego-ului său” și șade pe un vârf de munte de unde privește totul în jur. Extrapolând acest concept la vârsta copilăriei, un copil răsfățat este un copil egoist, care obține ce vrea și când vrea, fără să îi pese neapărat de cei din jur. Așa că din această perspectivă nu este de dorit să ai un copil răsfățat, inflaționat. Însă în societatea noastră este greșit motivul pentru care nu este de dorit un astfel de copil. Teama multora este că acest copil nu își va asculta părinții și nu va face ce i se spune. Și acest lucru nu este privit cu ochi buni de o societate care încă își dorește copii obedienți. Continue reading “Se răsfață copiii de la prea multă iubire?”