Încă mai predomină în societatea românească ideea că un copil ținut prea mult în brațe, care este lăsat să facă ce vrea, prea mult îmbrățișat sau pupat se va răsfăța. Însă ce înseamnă de fapt răsfățul din punct de vedere psihologic? Acesta este varianta pentru copii a egocentrismului sau a inflației. O persoană inflaționată se crede superioară celorlalți, crede că totul i se cuvine, se pune pe ea în centrul propriei atenții, în detrimentul celorlalți. Metaforic, omul inflaționat este “umflat cu pompa Ego-ului său” și șade pe un vârf de munte de unde privește totul în jur. Extrapolând acest concept la vârsta copilăriei, un copil răsfățat este un copil egoist, care obține ce vrea și când vrea, fără să îi pese neapărat de cei din jur. Așa că din această perspectivă nu este de dorit să ai un copil răsfățat, inflaționat. Însă în societatea noastră este greșit motivul pentru care nu este de dorit un astfel de copil. Teama multora este că acest copil nu își va asculta părinții și nu va face ce i se spune. Și acest lucru nu este privit cu ochi buni de o societate care încă își dorește copii obedienți.
Motivul corect însă pentru care nu este de dorit un copil inflaționat este că acesta se află într-o mare suferință. Oamenii care au ajuns să fie inflaționați suferă de o mare neîncredere în propria persoană. Din acest motiv ajung să își construiască o imagine supradimensionată , pentru a se proteja de suferința confruntării cu propria neîncredere și propriul complex de inferioritate.
Un copil răsfățat este un copil neiubit.
Cum NU se creează răsfățul:
- prin îmbrățisări cât mai dese;
- prin atingeri și contact fizic plin de căldură și empatie;
- prin atenția oferită atât momentelor vesele cât și crizelor de furie;
- prin cuvinte iubitoare, printr-un “TE IUBESC” spus cât mai des;
- prin “TE IUBESC” spus mai ales când copilul greșește, este furios sau irascibil. De fapt atunci au nevoie copiii cel mai mult de iubire;
- prin ținutul în brațe. S-a demonstrat cum atingerile frecvente și iubitoare cresc IQ-ul;
- prin acceptarea necondiționată a copilului așa cum este el, cu limitările și calitățile lui.
Cum SE creează răsfățul:
- prin lipsă de atenție;
- prin lipsa atingerii și a vorbelor pline de iubire;
- prin respingerea lui când greșește;
- prin respingerea lui când nu face cum vrem noi;
- prin pedepse și recompense;
- prin cumpărarea afecțiunii lui cu jucării/cadouri;
- prin cumpărarea anumitor comportamente ale lui cu jucării/cadouri;
- prin respingerea ținutului lui în brațe pe motiv că “e deja mare”. Nici un copil nu e prea mare pentru a fi îmbrățișat, nici măcar adolescenții.
- prin lăudarea lui exagerată (orice face e minunat, extraordinar, nemaipomenit). Aceste laude exagerate îi anxietează mult pe copii, setându-le niște standarde greu de atins. În plus, ajung să se creadă minunați și extraordinari și să simtă că li se cuvine totul.
- prin criticarea excesivă. Aceasta le scade mult încrederea în sine și pentru a supra-compensa sentimentul de neîncredere, își pot crea o “mască” de superioritate, pentru a nu fi atinși de suferință.
- prin abuzuri de orice fel.
După cum puteți observa, răsfățul apare din lipsa afecțiunii și nu din abundența ei. Așa că dragi părinți aveți încredere în instinctele voastre afective care vă împing să fiți empatici, iubitori, să arătați afecțiune prin atingere chiar și când ai voștri copii nu se comportă cum vă doriți, chiar și când au crize de furie, când refuză să coopereze sau vă zic că sunteți “răi”. Ceea ce simt ei de fapt în acele momente încărcate este: mă iubești și când sunt furios? mă iubești și când nu fac ce vrei tu? mă mai iubești dacă te confrunt? Asta este teama care se ascunde în sufletul lor. Nu trebuie să îi lăsați să facă ce vor, mai ales dacă își pun siguranța lor sau a celorlalți în pericol, dar le puteți pune limite cu iubire. Le puteți spune: te iubesc dragul meu, dar nu te pot lăsa să faci asta. Ai tot dreptul să fii supărat și furios, te înțeleg.
Mi-ar plăcea să văd mai mulți părinți încrezători în ei înșiși și în capacitatea lor de a iubi și a arăta afecțiune copiilor, indiferent ce spun cei din jur. Dacă sunt persoane care cred că prea multă iubire creează un copil răsfățat, acele persoane sunt cele care în copilăria lor au fost deprivate de acest sentiment. Ele nu știu ce înseamnă să fii iubit necondiționat. Iar ceea ce nu cunoaștem ne sperie. Așa că aceștia etichetează repede comportamentul afectiv al părintelui sau opoziționismul copilului drept răsfăț, pentru a nu fi astfel nevoiți să ia contact cu propriul sentiment de lipsă interioară.
Spor la iubit!
Romelia
P.S. Pe 17 mai vă aștept la Kindi Center la workshop-ul Cum ajutăm copiii să împartă. Vom aborda practic această temă a împărțitului și dăruitului la copii care creează multe drame, nemulțumiri și frustrare. Vom afla cum să gestionăm blând și empatic conflictele pe obiecte și jucării între copii și frați astfel încât să creăm premisele unor viitori adulți generoși și altruiști. Detalii aici.
