Din ce în ce mai mulți părinți acceptă să apeleze la ajutorul unui psiholog atunci când întâmpină dificultăți în relația cu copilul lor. Motivele pentru care apelează la un specialist sunt diverse: copilul este timid, are rezultate slabe la şcoală, nu îşi face temele, nu are prieteni, nu mănâncă, este agresiv sau prea agitat, părinții trec printr-o despărțire sau un divorț şi multe alte probleme de comportament sau schimbări la copil pe care părinții nu sunt pregătiți să le gestioneze.
Apelarea la un psiholog este un ajutor binevenit atât pentru familie cât şi pentru copil deoarece specialistul poate oferi o perspectivă nouă la situația cu care se confruntă familia şi în plus are cunoştințele necesare de a gestiona problemele copiilor.
E nevoie de mult curaj şi maturitate pentru ca un cuplu de părinți să caute un specialist pentru copilul lor. Problema cea mai mare însă este că ei vin către psiholog cu aşteptarea ca acesta să le “repare” copilul de-a lungul şedințelor efectuate împreună şi apoi să îl returneze în sânul familiei gata “vindecat”.
Sunt nenumărate cazurile în care părinții au apelat la mine pentru a le rezolva problema copilului lor. Însă ce este foarte important de reținut este că de cele mai multe ori o problemă la copil semnifică o problemă a întregii familii. Este esențial ca părinții să conştientizeze că, pentru rezolvarea “problemei” copilului, este nevoie de efortul întregii familii, în special al părinților.
Copiii se adaptează foarte uşor la cadrul terapeutic şi le place să vină la terapie deoarece aici găsesc un loc unde sunt acceptați aşa cum sunt şi nu sunt judecați. Terapia se realizează prin joc şi artă iar limbajul de comunicare este unul simbolic. Transformările la copii se petrec destul de repede, în doar câteva luni se observă deja îmbunătățiri ale problemei.
Dar pentru ca un copil să rămână câteva luni în terapie şi sa aibă rezultate este nevoie ca părinții sa înțeleagă şi sa realizeze următorii paşi:
1. Să îşi plaseze încrederea în specialist şi să îi urmeze indicațiile.
2. Să fie dispuşi să facă schimbări la ei înşişi şi la dinamica lor familială. Este nedrept să ceri unui copil de câțiva ani să se schimbe în condițiile în care familia nu este dispusă să facă asta. În plus părinții au mult mai multe resurse disponibile decât un copil.
3. Să dezvăluie cu sinceritate specialistului cât mai multe detalii despre ei şi despre copil.
4. Să facă echipă cu psihologul şi să participe la terapie când acesta o cere. Specificul lucrului cu copiii este că la fiecare câteva şedințe este invitat şi unul dintre părinți sau amândoi pentru a li se face cunoscut progresul copilului, pentru a li se cere mai multe informații sau pentru a li se comunica planul de acțiune la care şi ei trebuie să contribuie.
5. Sa comunice deschis orice cereri sau aşteptări au de la psiholog. Pentru ca acesta să îi poată ajuta cât mai bine este nevoie să îi cunoască cât mai bine. Şedințele sunt confidențiale, atât cele ale copilului (psihologul nu poate povesti nici măcar părinților ce face sau spune copilul acolo pentru a nu îi trăda încrederea) cât şi cele ale părinților, deci dezvăluirile se pot face cu încredere.
6. Sa aibă RĂBDARE. Unii părinți, când văd că al lor copil a făcut mici progrese, presupun că e totul în regulă acum și îl retrag din terapie. Însă micile schimbări au nevoie de timp pentru a se consolida. Altfel copilul este posibil să regreseze în scurt timp sau să dezvolte probleme în alte arii ale vieții lui.
A doua situație apare atunci când părinții se așteaptă ca cei mici să progreseze foarte repede, chiar după prima ședință. Acestor părinți le este greu să înțeleagă că ritmul evoluției este dat de complexitatea problemei și de sufletul copilului. Acesta are un pas propriu prin care își consolidează achizițiile și schimbările.
Pentru ca un copil să aibă rezultate durabile în terapie, este nevoie să rămână angajat în proces minim 9 luni de zile.
Cel mai important lucru de reținut este ca psihologul are rol de partener al părinților şi că face tot ce îi stă în putere pentru a ajuta copilul. Însă atâta timp cât familia nu face şi ea schimbări la rândul ei nu se pot aştepta schimbări de la copil deoarece el depinde foarte mult de mediul familial.
Pentru orice întrebări aveți legate de procesul terapeutic va rog să îmi scrieți!
Toate bune,
Romelia