Cum îți poți ajuta copilul să devină independent emoțional?
Independența emoțională reprezintă o condiție necesară pentru ca orice persoană să se simtă împlinită prin ceea ce este.
O persoană independentă emoțional se cunoaște pe sine, își știe valoarea și poate relaționa în mod empatic cu ceilalți.
Independența emoțională este strâns corelată cu încrederea în sine.
După ce vezi video-ul te rog să lași un comentariu în care să îmi spui părerea ta!
Observ la multe dintre mamele cu care lucrez dorința de a fi mame perfecte. Vor să își înțeleagă tot timpul copiii, să identifice corect de fiecare dată motivele pentru care aceștia au un anumit comportament, vor să reacționeze “ca la carte” de fiecare dată. În plus citesc multe cărți de parenting și de psihologia copilului pentru a se informa, pentru a ști, pentru a cunoaște cât mai bine ce au de făcut
Însă, aceleași mame se simt de multe ori epuizate psihic, nu se simt suficient de bune, nu își dau seama întotdeauna de ce reacționează copiii așa cum o fac, nu știu tot timpul ce să facă, să zică sau să reacționeze în ciuda cărților citite sau cursurilor de parenting pe care le fac. Și de cele mai multe ori ajung să se simtă vinovate, să se compare cu alte mame pe care le văd mai bune. Simt pe umerii lor o presiune mare și multe așteptări pe care trebuie să le împlinească. Continue reading “Mirajul mamei perfecte”
“Mi-ar plăcea să fac ceva pentru mine, să merg la sală, sa reîncep munca sau chiar să merg la psihoterapie pentru a mă vindeca de rănile trecutului, dar apoi mă gândesc că aș putea folosi banii să iau ceva copiilor sau pentru casă”
Am auzit acest discurs de foarte multe ori, femei, mame, care renunță la ele însele pentru copii sau familie. Sau cel puțin asta cred ele. Aceasta este tipologia femeii care a învățat să se sacrifice pe ea însăși pentru ceilalți, care crede că fericirea ei se citește în ochii celor pe care încearcă să îi facă fericiți. Poate cunoști sau chiar ești una dintre aceste femei. Continue reading “Vrei copiii fericiți? Fă-te pe tine fericită!”
O data cu răspândirea informațiilor despre creșterea sănătoasă a copiilor a apărut și ideea conform căreia nu ar trebui să folosim foarte des “nu-ul” atunci când le interzicem ceva copiilor. Însă pentru mulți părinți, crescuți cu mii de “nu-uri” în copilărie, acest lucru este destul de greu de făcut. Atunci când vezi că al tău copil face un lucru periculos sau pe care ți-ai dori să nu îl facă, “nu-ul” iese instinctiv de pe buzele tale. Dar de ce să nu folosim “nu-ul” așa des?
Am stat de vorbă cu câțiva părinți despre țipatul la copii. Toți în mod absolut și-ar dori să nu mai țipe la ei dar nu găsesc cauzele sau soluțiile necesare pentru a nu mai face asta. Am auzit pe unii dintre ei zicând că și-ar dori să existe o soluție magică pentru a nu mai ajunge să țipe, să se întâmple un lucru miraculous de azi pe mâine pentru ca țipetele să înceteze iar ei să devină părinții calmi care își doresc să fie
Am o veste pentru tine (probabil o intuiești): NU EXISTĂ O SOLUȚIE MAGICĂ PENTRU A NU MAI ȚIPA LA COPII, dar EXISTĂ SOLUȚII SĂNĂTOASE!
Continue reading “Nu există o soluție magică pentru a nu mai țipa la copii, dar..”
Încă mai predomină în societatea românească ideea că un copil ținut prea mult în brațe, care este lăsat să facă ce vrea, prea mult îmbrățișat sau pupat se va răsfăța. Însă ce înseamnă de fapt răsfățul din punct de vedere psihologic? Acesta este varianta pentru copii a egocentrismului sau a inflației. O persoană inflaționată se crede superioară celorlalți, crede că totul i se cuvine, se pune pe ea în centrul propriei atenții, în detrimentul celorlalți. Metaforic, omul inflaționat este “umflat cu pompa Ego-ului său” și șade pe un vârf de munte de unde privește totul în jur. Extrapolând acest concept la vârsta copilăriei, un copil răsfățat este un copil egoist, care obține ce vrea și când vrea, fără să îi pese neapărat de cei din jur. Așa că din această perspectivă nu este de dorit să ai un copil răsfățat, inflaționat. Însă în societatea noastră este greșit motivul pentru care nu este de dorit un astfel de copil. Teama multora este că acest copil nu își va asculta părinții și nu va face ce i se spune. Și acest lucru nu este privit cu ochi buni de o societate care încă își dorește copii obedienți. Continue reading “Se răsfață copiii de la prea multă iubire?”
Parenting-ul devine din ce în ce mai răspândit printre părinții de azi. Există nenumărate cursuri, workshop-uri, cărți și experți din ce în ce mai numeroși care te învață cum să fii un părinte mai bun, care sunt cele mai bune tehnici de parenting, ce instrumente trebuie să ai la îndemână în relația cu ai tăi copii pentru a le asigura cea mai bună educație și creștere. Pe cât de necesar este parenting-ul, deoarece satisface nevoia părinților de informații și cunoaștere, pe atât de copleșitoare pot fi toate aceste cerințe și standarde ridicate pentru a fi părintele perfect. Continue reading “Cea mai bună tehnică de parenting ești TU”
Gary Chapman și Ross Campbell (autorii cărții Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor) au descoperit că există 5 limbaje ale iubirii la oameni. Din cele 5 limbaje, fiecare persoană are unul principal care îl face să se simtă iubit. Aceste 5 limbaje sunt: atingerea fizică, timpul acordat, cuvintele de încurajare, serviciile și darurile. Autorii au observat că, deși ne place să primim iubire prin toate cele 5 limbaje, un anumite canal este mai dezvoltat decât celelalte. De exemplu, dacă limbajul preferat de iubire sunt mângâierile, atunci degeaba ne oferă partenerul nostru o multitudine de cadouri, dacă nu ne oferă și atingere, atunci noi nu ne simțim iubiți.
Aceste limbaje se formează în copilărie, iar cel preferat se dezvoltă pe măsură ce creștem. Când sunt mici, copiii au nevoie ca cei care îi îngrijesc, părinții de obicei, să își manifeste iubirea prin toate cele 5 limbaje de iubire. Pe măsură ce cresc însă cei mici, un limbaj preferat începe să se formeze. Continue reading “Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor”
Una din problemele cu care mă confrunt cel mai des în cabinet este nemulțumirea părinților față de cum gestionează copiii lor școala. Aceștia se plâng că cei mici nu sunt conștiincioși cu temele, nu vor să și le facă, iau note mai mici decât și-ar dori părinții, li se plâng doamnele învățătoare de diverse comportamente ale micuților etc. În concluzie, viața de familie în timpul școlii devine un chin și un stres continuu, o alergătură pentru finalizarea temelor și o competiție pentru note cât mai mari. Așa că cele mai multe familii ajung în cabinet cu dorința ca prin activitatea pe care o am împreună cu ai lor copii să reușesc cumva să îi determin pe aceștia să devină mai conștiincioși și mai silitori. Continue reading “Cum păstrezi crescută încrederea de sine a copilului tău în timpul școlii”