Observ la multe dintre mamele cu care lucrez dorința de a fi mame perfecte. Vor să își înțeleagă tot timpul copiii, să identifice corect de fiecare dată motivele pentru care aceștia au un anumit comportament, vor să reacționeze “ca la carte” de fiecare dată. În plus citesc multe cărți de parenting și de psihologia copilului pentru a se informa, pentru a ști, pentru a cunoaște cât mai bine ce au de făcut
Însă, aceleași mame se simt de multe ori epuizate psihic, nu se simt suficient de bune, nu își dau seama întotdeauna de ce reacționează copiii așa cum o fac, nu știu tot timpul ce să facă, să zică sau să reacționeze în ciuda cărților citite sau cursurilor de parenting pe care le fac. Și de cele mai multe ori ajung să se simtă vinovate, să se compare cu alte mame pe care le văd mai bune. Simt pe umerii lor o presiune mare și multe așteptări pe care trebuie să le împlinească. Continue reading “Mirajul mamei perfecte”
