Starea de prezență și crizele de furie ale copiilor

Crizele de furie sau tantrumurile copiilor încă sunt un subiect extrem de fierbinte pentru orice părinte.

Am scris în articole anterioare despre cum să gestionezi tu, dragă părinte, aceste momente dificile. Am povestit de asemenea și care este motivul apariției lor și rolul pe care acestea le au. Articolele le poți găsi aici și aici.

Astăzi însă vreau să îți vorbesc despre o abilitate, esențială nu doar în timpul unui tantrum, ci și pentru bunăstarea ta psihică și mentală:  starea de prezență.

Ce presupune starea de prezență, la ce te ajută ea și mai ales cum îți este de folos în timpul unui tantrum al copilului?

Starea de prezență

Principala caracteristică a acestei stări este lipsa împotrivirii și a judecății față de situația în care ești. Dacă faceți un exercițiu de auto-observație, veți constata că atunci când ceva vi se pare greu, acest lucru se întâmplă pentru că de fapt voi vă doriți altceva de la acea realitate. Să luăm ca exemplu tantrumul copilului vostru. Să zicem că îi puneți o limită copilului  –  el vrea să mai stea afară în parc însă este deja foarte târziu și trebuie să vă întoarceți acasă. Știți că el e obosit și că având această stare îi este mai greu să coopereze. Îi puneți limita și el începe să plângă, să țipe și să se zbată. În acel moment poate ați observat cât de ușor vă este și vouă să vă enervați și să vă iritați. Începeți să îi oferiți tot felul de explicații despre cât de târziu este și că este nevoie să mergeți acasă, că el este obosit și că e timpul pentru somn etc.  Dacă plânsetele și urletele lui nu încetează (și probabil nu se va întâmpla asta) atunci voi vă veți enerva și mai tare și poate chiar veți țipa la el.

Eu vă invit acum să puneți stop acestui moment, ca și când ați pune filmul pe pauză și imaginea rămâne înghețată. Uitați-vă la voi și la ce simțiți și mai ales la ce gândiți. Ceea ce vă face să vă enervați este faptul că aveți alte așteptări de la momentul prezent sau că vă împotriviți la comportamentul copilului (adică v-ați dori ca el să aibă alt comportament) sau că judecați comportamentul drept greșit sau dificil etc.

Nu contează așa de mult ce credeți despre comportament, contează  că vă doriți altceva de la prezent decât vă oferă acesta acum. Voi vă doriți alt prezent, unul care să arate altfel, unul în care lucrurile să vă pară mai ușor de gestionat.

Starea de prezență adevărată presupune să renunțați la orice așteptări aveți față de situația actuală și să o acceptați așa cum este ea.

Ea nu este însoțită de gânduri, ci doar de observații, a celuilalt și a propriilor emoții.

Atât.

Fără judecăți, fără “mi-ar fi plăcut să fie altfel“ , ci cu acceptarea a “este ceea ce este”.

Nu este nici bun, nici rău, ci doar este.

La ce ajută starea de prezență în timpul unui tantrum?

În momentul în care sunteți doar prezent, în primul rând vă luați voi o mare povară de pe umeri. Nu mai aveți așteptări de la voi înșivă să faceți ceva anume sau să modificați prezentul. Vă simțiți mai liberi, mai liniștiți în interior și mai stăpâni pe voi. Este ca și cum ați fi în ochiul furtunii, unde e senin și calm, iar în jurul vostru tornada se învârte la viteze inimaginabile.

În al doilea rând,  nu mai este nevoie să oferiți explicații copilului.

Este suficient să fiți acolo, prezent și calm.

Această stare de prezență creează un spațiu emotional sigur în care copilul se poate desfășura și care îl face să se simtă conținut. Explicațiile nu îl ajută, nici măcar nu le mai aude dacă tantrumul a început deja. Tot ce îl ajută este calmul părintelui și siguranța interioară a acestuia.

Și fiind astfel prezenți, vă veți da voie să fiți martorii desfășurării tantrumului, veți observa cum se mișcă emoția, cum crește în intensitate, cum atinge un anumit prag și apoi cum se domolește până la liniștire.

Bineînțeles că pot exista momente când e sănătos să acționați pentru a opri sau domoli tantrumul (dacă cel mic e în pericol, dacă nu mai poate respire etc.).

Altfel, fiți lângă el PREZENT și observați. Foarte utile în starea de prezență sunt exercițiile de respirație, concentrarea pe fiecare inspirație și expirație.

Menținerea acestei stări este tot timpul amenințată de apariția propriilor emoții sau gânduri. Însă știind acest lucru, puteți alege să lăsați aceste emoții și gânduri să treacă și să reveniți la respirație sau la a observa copilul, fără judecată.

Eu vă invit să exersați cât mai mult starea de prezență, mai întâi când sunteți calmi, în mijlocul naturii eventual. Observați copacii, frunzele, iarba fără a gândi ceva despre ele.

Doar observați-le.

Corpul vostru are nevoie să simtă starea de prezență. Aceasta nu poate fi citită și învățată rațional, ea trebuie trăită.

Exersând din ce în ce mai mult veți vedea apoi cât de ușor și de util vă va fi această stare în momentele tensionate ale copiilor și nu numai.

Încearcă această stare și apoi povestește-mi cum a fost pentru tine să o trăiești! Spune-mi cum te-a ajutat?

Cu drag,

Romelia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *