Cum păstrezi crescută încrederea de sine a copilului tău în timpul școlii

mother-child-girl-school-learningUna din problemele cu care mă confrunt cel mai des în cabinet este nemulțumirea părinților față de cum gestionează copiii lor școala. Aceștia se plâng că cei mici nu sunt conștiincioși cu temele, nu vor să și le facă, iau note mai mici decât și-ar dori părinții, li se plâng doamnele învățătoare de diverse comportamente ale micuților etc. În concluzie, viața de familie în timpul școlii devine un chin și un stres continuu, o alergătură pentru finalizarea temelor și o competiție pentru note cât mai mari. Așa că cele mai multe familii ajung în cabinet cu dorința ca prin activitatea pe care o am împreună cu ai lor copii să reușesc cumva să îi determin pe aceștia să devină mai conștiincioși și mai silitori.

Dar odată ce ușa cabinetului se închide și rămân singură cu copilul, povestea este cu totul alta. Privirea lui e plină de teamă și dezamăgire. Teamă că nu va putea răspunde așteptărilor școlii și ale părinților, dezamăgire că nu este suficient de bun. În acel moment văd un copil cu încrederea de sine foarte scăzută, cu lumina sufletului care abia pâlpâie, care nu mai are entuziasm și pasiune pentru cunoaștere. Așa că îl întreb:

–          Cum este la școală? Îți place?

–          Îmi place doar la sport.

–          Din ce cauză? Întreb eu.

–          Pentru că acolo ne lasă să ne jucăm și iau mereu Foarte Bine.

–          Și la celelalte materii? Cum îți este?

–          Nu-mi place pentru că este greu, doamna nu are tot timpul răbdare să îmi explice și nu-mi place când iau doar Bine sau Suficient.

–          Și acasă părinții ce spun când iei Bine sau Suficient?

–          Păi mă ceartă!

–          Și tu cum te simți?

–          Mă simt rău!

–          Ai încercat să le spui cum te simți?

–          Nu!

–          Din ce motiv?

–          Pentru că mi-e frică că o să se supere și mai tare pe mine! Spuse el cu tristețe în ochi și cu o voce stinsă.

Nu de puține ori am auzit aceste cuvinte spuse de copii, că le e frică să spună acasă ce simt deoarece nu găsesc deschidere din partea părinților. Sunt părinți care au așteptarea ca ai lor copii să aibă anumite rezultate la școală. Și când acest lucru nu se întâmplă încep să ia anumite măsuri pentru a se asigura că așteptările le vor fi îndeplinite. Însă în tot acest proces este uitat copilul cu ceea ce simte el, cu efectele asupra încrederii lui în sine și asupra imaginii lui despre sine.

Acești copii nu au prea multe soluții. La școală nu sunt înteleși și acceptați și nici acasă nu găsesc empatie. Se simt prinși într-o capcană din care nu pot ieși decât prin două căi: fie încearcă să îndeplinească așteptările sacrificându-se pe ei înșiși, fie se revoltă și dezvoltă probleme de comportament.

Paradoxal, din punct de vedere psihologic, este mai sănătoasă a doua variantă pentru că acel tip de copil măcar dă de înțeles că se întâmplă ceva cu el. La primul tip însă, încrederea de sine ajunge să fie extrem de afectată pentru toată viața și este posibil ca nimeni din jur să observe că are o problemă.

Și atunci ce pot face părinții ca să mențină crescută încrededrea de sine a copiilor lor în condițiile în care aceștia se află în mediul concurențial al școlii?

  1. În primul rând, părinții nu trebuie să fie o prelungire a învățătoarei. Părinții sunt părinți, nu profesori. Exigențele școlii trebuie lăsate personalului didactic iar părinții să fie susțintorii morali ai copilului. Este ca și cum copilul ar participa la o competiție și părinții ar sta pe margine și l-ar încuraja.
  2. Părinții să își susțină copilul în a-și atinge obiectivele pe care el însuși și le stabilește. Dacă acesta vine cu o notă mică la școală îl putem întreba chiar pe el ce părere are despre nota lui și cum îl face asta să se simtă. Dacă nu se simte bine cu note mici îl putem întreba ce ar putea face pentru a și le ridica? Și apoi noi, părinții să îl susținem în atingerea acestui obiectiv. Astfel copilul învață să își stabilească niște scopuri și să muncească pentru a le atinge. Și cel mai important, este mânat de o motivație interioară. Dacă însă copilul spune că nu își dorește neapărat note mari, este important să aflăm din ce motiv nu își dorește și ce simte că obține el de la școală și cum îl ajută aceasta. Poate pentru el este mai important să fie atent, să lucreze cu materialul predat dar nu se concentrează neapărat pe obținerea notelor mari. De fapt, nu acesta ar trebui să fie scopul mersului la școală – notele mari – ci felul în care evoluează copilul ca persoană, cu talentele și capacitățile lui, nu doar ca și capacitate de memorare și reproducere.
  3. Copiii să nu fie vazuți ca o extensie a părinților. De multe ori am observat că părinții își doresc ca ai lor copii să aibă note mari deoarece ei vor să dea bine în fața învățătoarei și a celorlalți părinți. Pentru acești părinți copiii reprezintă doar niște unelte de menținere a unei anumite imagini. Este important ca părinții să înțeleagă că cei mici sunt persoane distincte, cu propriile lor sentimente și gânduri și că depun la rândul lor un efort considerabil pentru a face față școlii.
  4. Copiii nu sunt egali cu rezultatele pe care le au. Notele nu reprezintă cât de bun este un copil. Ele sunt doar niște aprecieri mai mult sau mai puțin obiective asupra unei acțiuni a copilului la un moment dat. Nu îi reprezintă capacitățile, potențialitățile, motivațiile sau dorințele. El este mult mai mult decât rezultatele pe care le are iar acest lucru ar trebui mai des auzit de către copii deoarece chiar ei ajung să se compare cu colegii lor de clasă în funcție de notele pe care le iau.
  5. Sarcinile școlare sunt doar ale copilului și îi revine lui întreaga responsabilitate asupra lor. De multe ori am auzit că părinții stau și fac teme cu ai lor copii deși nu le este solicitat acest lucru pentru a se asigura ca le fac bine. Însă astfel copilul nu mai are ocazia să învețe să își asume responsabilitatea asupra propriilor sarcini. Iar în timp va învăța că el nu poate rezolva singur ce are de făcut. De aceea este important ca părinții să îi lase pe copii și chiar să îi încurajeze să își facă singuri temele și să intervină doar atunci când cei mici le-o cer. Iar intervenția lor să nu constea în a-i face ei copilului temele ci în a-l ajuta să facă cât mai mult din ele singur primind sprijin doar dacă are dificultăți mai mari.
  6. Daca la școală i se vânează greșelile, tu vânează-i reușitele. După cum știi încă mai este la modă încercuirea greșelilor cu pixul roșu și astfel copilului i se întipărește mental ideea ca greșeala este importantă deoarece ei i se acordă cea mai mare importanță. Însă asta înseamnă că al tău copil va ajunge să își formeze deprinderea de a evita greșeala, nu de a face neapărat mai bine. Așa că tu acasă te poți comporta exact pe invers. Dacă ajungi să îl ajuți la teme poți să îi evidențiezi unde a reușit, unde a făcut bine. Astfel el va ști pe viitor cum sa reproducă ce e bine. Iar mental i se va forma o schemă de a căuta cum să își îmbunătățească lucrările și proiectele la care lucrează. În plus va deveni mult mai încrezător în sine deoarece îi va fi foarte clar că face multe lucruri bine.
  7. Nu condiționa iubirea față de copilul tău de rezultatele lui școlare. Acesta este cel mai important punct. Pentru ca al tău copil să crească plin de încredere și ca aceasta să nu îi fie afectată de mediul mai dificil al școlii este important să se simtă iubit îndiferent de ce face la școală sau de ce rezultate are. În momentul în care îți condiționezi iubirea de rezultatele lui îi transmiți inconștient că el e “bun” și iubit doar dacă ia note mari. În timp, în inconștientul lui se va forma convingerea că el merită un anumit lucru doar dacă are rezultate, iar această convingere va fi devastatoare pentru viitorul adult deoarece va însemna că nu va avea voie să greșească. Și știm că pentru a atinge succesul avem nevoie să ne dăm voie să și greșim.

Îți doresc și ție și copilului tău cât mai mult succes în noul an școlar! Scrie-mi pe e-mail și spune-mi cum este școala pentru voi. Vă este ușor sau greu? Copilul tău se descurcă singur sau are nevoie de mai multă încurajare. Sunt nerăbdătoare să vă cunosc povestea.

 

Cu drag,

Romelia

P.S. În acest articol ți-am oferit câteva idei care sper să îți fie de folos însă este important să reții că fiecare familie este diferită iar pentru o schimbare profundă a dinamicii familiale să poate fi nevoie de o cunoaștere mai extinsă a specificului fiecăruia.

2 thoughts on “Cum păstrezi crescută încrederea de sine a copilului tău în timpul școlii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *