Ce calități de psiholog ar fi bine să aibă un părinte

parents kiss son

Ca psiholog am observat că şasee calități sunt esențiale pentru ca terapia să funcționeze şi copilul sau familia să se vindece:

1. Observația non-judicativă

2. Ascultarea activă

3. Limite clare şi consecvente

4. Răbdarea

5. Iubirea

6. Auto-cunoaşterea

Aceste calități sunt esențiale oricărui psiholog şi se dezvoltă în anii de formare profesională şi pe parcursul practicii. Ele contribuie la crearea unui climat de încredere în care membrii familiei se simt în siguranța să se dezvăluie şi să accepte mai uşor ce au de schimbat în dinamica lor familială. Însă aceste calități îşi mai găsesc utilitatea şi în alt mod. Pe parcursul terapiei am observat că pe măsură ce vechile modele disfuncționale dispar, în locul lor se dezvoltă tocmai aceste calități. Astfel părinții deprind nu doar mecanismele prin care să gestioneze singuri anumite situații dar şi evoluează la nivel personal. Devin mai buni observatori ai copiilor lor şi ai lor înşişi, sunt mai empatici, mai rabdători şi înțeleg mai bine utilitatea procesului de dezvoltare. Astfel întreaga familie beneficiază.

Să le luăm pe rând:

1. Observația non-judicativă se referă la actul de a fi atent la ce se întâmplă cu copilul tău şi la tine fără a-l judeca. Prin această modalitate se extrage cantitatea cea mai mare de informație despre cauzele reale ale comportamentelor copiilor. Eu îi rog pe părinți să alcătuiască un jurnal de observație în care să noteze nu doar comportamentul vizat ci şi contextul în care acesta apare. De exemplu: părinții pot semnala că cel mic este agitat şi necooperant. La o investigație mai amănunțită constatăm că cel mic este aşa când este luat de la grădiniță şi adus acasă. Deşi la grădinița s-a jucat şi s-a simțit foarte bine, cum ajunge acasă este nemulțumit, necooperant şi foarte agitat. Prin întrebări suplimentare legate de ce face mama sau tatăl în acele momente aflăm că acela este momentul în care şi părinții se întorc seara de la serviciu. Astfel ne putem da seama că cel mic are nevoie de reconectare şi atenție din partea părinților de care i-a fost dor şi de care a stat despărțit toată ziua. Dacă am fi judecat comportamentul ca fiind al unui copil răsfățat, nevoia copilului ar fi rămas neîmplinită şi în timp acesta ar fi ajuns să se simtă neimportant în familie.

2. Ascultarea activă este un alt instrument important pentru un psihoterapeut. Se referă la acțiunea de a-l asculta pe celălalt cu tot interesul şi curiozitatea de a afla ce simte şi ce gândeşte fără a-l judeca. În momentul când ascultăm activ ne dedicăm atenția întrutotul celuilalt fără a ne mai gândi la noi, la ce am vrea să îi zicem când termină sau fără a avea pretenția de a fi ascultați la rândul nostru. Ascultarea activă este dăruirea totală celuilalt. Eu încurajez părinții frecvent să îşi asculte activ copiii deoarece atunci aceştia din urmă simt că contează în familie. Ascultându-i activ, copiii primesc atenție de calitate iar părinții ajung să îşi cunoască cu adevărat copilul.

3. Limite clare şi consecvente

În cabinetul de psihoterapie unul din instrumentele cele mai importante este cadrul terapeutic care este compus din spațiul şi timpul şedințelor precum şi de plată şi de alte reguli de conduită. Cadrul nu se schimbă, el rămâne fix de-a lungul procesului terapeutic deoarece reprezintă spațiul de siguranță în care au loc dezvăluirile şi transformările. Dacă el s-ar schimba de la şedință la şedință ar crea nesiguranță şi impredictibilitate. Din acelaşi motiv şi copiii au nevoie de limite clare şi consecvente, pentru a se simți în siguranță. De exemplu nu ii lăsăm pe copii să se lovească pe ei sau pe noi. Este o regulă care are scopul de a le asigura sănătatea şi securitatea corporală şi nu ne putem abate de la ea.

4. Răbdarea este una dintre cele mai importante calități. De multe ori părinții doresc schimbări rapide la copiii lor. Însă orice transformare are nevoie de timp. Iar fiecare copil este diferit şi are un ritm diferit. Cu toții suntem într-un proces continuu de evoluție iar acest lucru este cu atât mai valabil la copii. Este important să avem răbdare cu noile achiziții sau cu însuşirea  noilor comportamente.

5. Iubirea

Fiecare părinte îsi iubeşte copilul, însă eu ma refer aici la modul în care copilul percepe că este iubit. Unii copii au nevoie de contact fizic, alții de mai multă ascultare sau dialog. Însă toți au nevoie de iubire atunci când sunt agitați sau agresivi. Iar în acele momente le este solicitată părinților capacitatea de a-şi arăta iubirea. Pentru a le fi mai uşor părinților să reacționeze cu dragoste în astfel de momente provocatoare îi întreb: dacă ai fi iubirea acum cum ai reacționa?

6. Auto-cunoașterea

Pentru un psiholog auto-cunoaşterea este esențială deoarece îl ajută să fie obiectiv şi ca trăirile lui să nu interfereze cu procesul terapeutic. Asta înseamnă ca el nu ia personal comportamentele celor cu care lucrează şi înțelege că acestea au de fapt legatură cu alte persoane semnificative din viața lor. În acelaşi fel poate ajuta auto-cunoaşterea un părinte şi anume pentru a nu lua personal unele comportamente ale copiilor săi dar şi pentru a-l ajuta să nu reacționeze exagerat. De exemplu copilul se poate supăra pe tine pentru că nu vrei să îi iei un dulce sau o anumită jucărie şi în consecință îți poate spune că te urăşte. Daca te “ating” aceste cuvinte, atunci  îți pot declanşa un sentiment de vinovăție care la rândul lui este declanşat de gândul că nu eşti un părinte bun. Atunci vei avea tendința fie să îl convingi pe copil că eşti un părinte bun dar acesta se va simți copleşit de intensitatea trăirilor tale, fie vei ajunge să îi faci pe plac formându-i în timp credința că totul i se cuvine. Niciuna dintre variante nu este bună pentru tine sau pentru copilul tău. Însă daca te cunoşti suficient de bine atunci nu vei lăsa propriile trăiri nerezolvate să se interpună între voi şi vei vedea cuvintele copilului ca ceea ce sunt de fapt: un protest la faptul că nu i-ai făcut pe plac.

Munca de autocunoaştere nu este uşoară şi presupune un efort constant din partea ta. Mai uşor ar fi să fii asistat de o persoană specializată în acest demers deoarece ajungem să ne cunoaştem cu adevărat în relație cu un altul.

Spune-mi cum vezi tu aceste calități? Ai mai adăuga şi altele?

 Toate bune,

Romelia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *