xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Când apare frățiorul

Nașterea unui copil este un moment de bucurie care vine cu multe emoții și așteptări din partea părinților. Și atunci când mai există un copil în familie, părinții se preocupă de pregătirea celui mare pentru nașterea frățiorului sau surioarei.

 

Observ în jurul meu din ce în ce mai mulți părinți preocupați de această pregătire psihică și emoțională a primului copil. Îi povestesc despre bebe din burtică, îi citesc povestioare terapeutice cu familii de animăluțe care primesc un nou membru, îl implică în alegerea hainelor și a lucrurilor pentru bebe etc.

 

Toate acestea se întâmplă cu speranța ca cel mare să fie pregătit de venirea noului membru și sa nu devină gelos sau să fie cât mai puțin.

 

Însă aceste pregătiri nu sunt suficiente pentru că nu copilul este cel care trebuie pregătit în primul rând, ci părinții și mama în mod special.

Continue reading “Când apare frățiorul”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Prima zi de gradiniță

Mersul la grădiniță e de multe ori un bau – bau atât pentru copii cât și pentru părinți. Grădinița implică multă noutate pentru întreaga familie. Însă este și un moment care adună în jurul său tot felul de emoții. Părinții încearcă să facă această trecere cât mai lină posibil pentru copil, însă fără să își dea seama îi pot alimenta  fricile care apar.

Voi vorbi în acest articol despre ce pot face părinții pentru copiii lor pentru a-i ajuta să se adapteze sistemului educațional. Însă foarte important este și aportul instituției, al educatoarelor în principal și al personalității lor. Ar fi util ca acestea să cunoască aspectele psihologice care apar la copiii care merg pentru prima data la grădiniță și să le poată îndeplini nevoile emoționale într-un mod blând și respectuos. Continue reading “Prima zi de gradiniță”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Mirajul mamei perfecte

 

Observ la multe dintre mamele cu care lucrez dorința de a fi mame perfecte. Vor să își înțeleagă tot timpul copiii, să identifice corect de fiecare dată motivele pentru care aceștia au un anumit comportament, vor să reacționeze “ca la carte” de fiecare dată. În plus citesc multe cărți de parenting și de psihologia copilului pentru a se informa, pentru a ști, pentru a cunoaște cât mai bine ce au de făcut.

 

Însă, aceleași mame se simt de multe ori epuizate psihic, nu se simt suficient de bune, nu își dau seama întotdeauna de ce reacționează copiii așa cum o fac, nu știu tot timpul ce să facă, să zică sau să reacționeze în ciuda cărților citite sau cursurilor de parenting pe care le fac. Și de cele mai multe ori ajung să se simtă vinovate, să se compare cu alte mame pe care le văd mai bune. Simt pe umerii lor o presiune mare și multe așteptări pe care trebuie să le împlinească. Continue reading “Mirajul mamei perfecte”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Vrei copiii fericiți? Fă-te pe tine fericită!

 

 

Mi-ar plăcea să fac ceva pentru mine, să merg la sală, sa reîncep munca sau chiar să merg la psihoterapie pentru a mă vindeca de rănile trecutului, dar apoi mă gândesc că aș putea folosi banii să iau ceva copiilor sau pentru casă”.

 

Am auzit acest discurs de foarte multe ori, femei, mame, care renunță la ele însele pentru copii sau familie. Sau cel puțin asta cred ele. Aceasta este tipologia femeii care a învățat să se sacrifice pe ea însăși pentru ceilalți, care crede că fericirea ei se citește în ochii celor pe care încearcă să îi facă fericiți. Poate cunoști sau chiar ești una dintre aceste femei. Continue reading “Vrei copiii fericiți? Fă-te pe tine fericită!”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Nu-i spune că este obraznic, niciodată

Astăzi vreau să îți vorbesc despre cuvântul “obraznic”. Aud de foarte multe ori în jurul meu acest cuvânt. Fie îl spun părinții, bunicii despre proprii copii sau nepoți, fie este spus de oameni necunoscuți la adresa copiilor mai activi sau mai agresivi sau care pur și simplu nu ascultă de adulții cu care sunt.

Eu vreau să te rog să nu folosești această etichetare la adresa copilului tău sau a altor copii. Niciodată! Și îți voi spune și de ce te rog acest lucru. Pentru că acest apelativ nu are nici o valoare educațională, nu ajută la absolut nimic, ba mai mult rău face. Nu neg faptul că există și copii agresivi sau care nu respectă autoritatea sau care folosesc cuvinte nepotrivite. Însă acești copii nu sunt obraznici. De altfel, eu cred ca nici un copil nu este obraznic.

Atunci când folosești această etichetă produci două tipuri de consecințe nefavorabile procesului educațional și relației cu al tău copil: Continue reading “Nu-i spune că este obraznic, niciodată”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Ce să spui copilului în loc de “NU”

 

 

O data cu răspândirea informațiilor despre creșterea sănătoasă a copiilor a apărut și ideea conform căreia nu ar trebui să folosim foarte des “nu-ul” atunci când le interzicem ceva copiilor. Însă pentru mulți părinți, crescuți cu mii de “nu-uri” în copilărie, acest lucru este destul de greu de făcut. Atunci când vezi că al tău copil face un lucru periculos sau pe care ți-ai dori să nu îl facă, “nu-ul” iese instinctiv de pe buzele tale. Dar de ce să nu folosim “nu-ul” așa des?

Continue reading “Ce să spui copilului în loc de “NU””

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Nu există o soluție magică pentru a nu mai țipa la copii, dar..

 

Am stat de vorbă cu câțiva părinți despre țipatul la copii. Toți în mod absolut și-ar dori să nu mai țipe la ei dar nu găsesc cauzele sau soluțiile necesare pentru a nu mai face asta. Am auzit pe unii dintre ei zicând că și-ar dori să existe o soluție magică pentru a nu mai ajunge să țipe, să se întâmple un lucru miraculous de azi pe mâine pentru ca țipetele să înceteze iar ei să devină părinții calmi care își doresc să fie.

 

Am o veste pentru tine (probabil o intuiești): NU EXISTĂ O SOLUȚIE MAGICĂ PENTRU A NU MAI ȚIPA LA COPII, dar EXISTĂ SOLUȚII SĂNĂTOASE!

  Continue reading “Nu există o soluție magică pentru a nu mai țipa la copii, dar..”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Cum punem limite cu respect

 

 

De multe ori am fost întrebată de către părinți cum ar fi bine să pună limite copiilor lor astfel încât să nu fie nici prea restrictive dar nici prea permisive. Adică cum pot pune limite echilibrate. O altă întrebare pe care o primesc frecvent se referă la copil și la faptul că acesta nu vrea să facă ce i se cere sau este obișnuit să facă doar ce vrea el.

 

Observ în jurul meu o dificultate a părinților de a pune limite și o preferință în a-i lăsa pe copii să facă cum cred și ce își doresc în foarte multe cazuri. Pusul limitelor este însoțit de teama de a îngrădi copilul, de a-i știrbi libertatea și de a-l face astfel prea obedient.

De cealaltă parte sunt părinții care pun limite și se așteaptă ca ai lor copii să le urmeze întocmai, fără proteste. Iar când acest lucru nu se întâmplă, părinții fie se înfurie sau se irită, fie se supără și nu mai vorbesc cu al lor copil o perioadă de timp. Continue reading “Cum punem limite cu respect”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Cum devii dintr-un părinte autoritar, unul echilibrat

Data trecută ți-am spus povestea Aurei care ajunsese să fie un părinte prea permisiv din teama de a-i pune limite fetiței ei. Ea la rândul ei fusese crescută de părinți permisivi și astfel învățase că se educă copiii. Neputința ei de a pune limite venea din teama față de emoțiile mai grele ale fetiței ei, care ascundeau de fapt teama față de propriile ei emoții. Pe măsură ce s-a împrietenit cu ale ei emoții, Aura a reușit să pună limite sănătoase și de siguranță celei mici. Astfel relația lor s-a îmbunătățit considerabil, și fetița a început să colaboreze din ce în ce mai bine cu mama ei pentru că în sfârșit se simțea în siguranță.

Astăzi îți voi vorbi despre celălalt tip de părinte, cel autoritar. Deși caracteristica principală a acestuia este impunerea propriei voințe, chiar și cu forța de multe ori, motivația din spatele acestui comportament este aceeași cu a părintelui permisiv, frica de emoții. Și părintele autoritar se teme de propriile lui emoții, nu știe cum să le facă față pentru că nici lui nu i-au fost acceptate în copilărie, așa că le înăbușă în interior, nu doar la el ci și la cei din jur. Continue reading “Cum devii dintr-un părinte autoritar, unul echilibrat”

xsistersbaby650.jpg.pagespeed.ic.rKy35bpfaF

Cum ajungi un părinte prea permisiv

 

Mi-a plăcut mult descrierea pe care Laura Markham a facut-o celor 4 tipologii de părinți în cadrul conferinței pe care a susținut-o anul acesta în mai la Bcurești. Ea delimita 4 tipologii parentale: permisiv, autoritar, echilibrat  și dezinteresat. Despre ultima categorie nu are sens să vorbim pentru că dacă citești acest articol nu ai nici o șansă să faci parte din ea.

Cred că toți părinții tind să facă parte din categoria celor echilibrați, sau cel puțin majoritatea, însă de multe ori am auzit de la cei cu care lucrez și nu numai, că este greu să faci o delimitare clară între cele două stiluri. Sau să știi când trebuie să fii permisiv și când mai autoritar cu ai tăi copii.

Pentru a te ajuta să îți faci o imagine mai bună despre cum ajungi să fii un părinte din categoria celor permisivi  te invit să citești următoarea poveste. În următorul articol îți voi povesti despre categoria celor autoritari. Continue reading “Cum ajungi un părinte prea permisiv”