De ce copiii mici au o jucărie de care nu se pot despărți

cocugunuzun-oyuncak-secimine-saygi-gosterin-4336491

Într-o zi insorită de luni mă întâlnesc cu Maria şi fetița ei Eva de 5 ani şi jumătate!

– Bună Eva ce faci?

– Bine, am adus-o pe Zumi la tine!

– Oh, bine ai venit Zumi! zic eu păpuşelei pe care o ținea strâns în mânuțele ei mici.

– O ia pe Zumi peste tot, sunt nedespărțite! îmi zice mama Evei.

– Este în regulă, pot intra amândouă, abia aştept să o cunosc mai bine pe Zumi! zic eu în timp ce Eva şi prietena ei de pluş intră în cabinet.

Am lucrat cu mulți copii care aveau o jucărie preferată de care se despărțeau cu greu şi probabil şi tu ai observat, dacă ai un copil mic, că acesta, la un moment dat, îşi alege o jucărie de care nu se poate separa. Vreau să îți spun că acel mic obiect are o importanță mai mare decât crezi. El este un obiect tranzițional. Ce înseamnă acest lucru? 

Începând cu vârsta de 6 luni copilul începe un proces de separare de mamă, îşi începe drumul spre independență. Iar acest parcurs este presărat cu 2 sentimente majore: încrederea de explorare vs. teama de necunoscut. Cu cât relația de ataşament cu mama este mai bună cu atât şi încrederea de explorare a copilului este mai mare iar inițiativele de a efectua lucruri singur, cresc. Concomitent însă apare şi teama de necunoscut. În acel moment copilul are nevoie de asigurări. Pe acestea le ia fie de la mamă fie începe să îşi construiască singur un sistem de gestionate a anxietății. Aici apare obiectul tranzițional. Copilul se ataşează de o anumită jucărie care devine pilonul de siguranța, înlocuitorul asigurărilor materne. Este ca şi cum cel mic face o tranziție (de unde şi numele) de investire emoțională. Acum el este pregătit să exploreze singur lumea dar mai are nevoie de un companion. Cum doreşte să se desprindă de mamă îşi alege un obiect care să preia acest rol. Astfel copilul reuşeşte să facă multe lucruri singur simțindu-se  în continuare în siguranță.

Îl vei observa cu jucăria preferată peste tot, când iese afară, când merge în vizită dar mai ales în locurile în care este separat de părinți, la grădiniță, de exemplu. Jucăria de tranziție ajută copiii să îşi gestioneze temerile şi să devină mai independenți. De aceea este foarte important ca tu ca părinte să recunoşti rolul major al acestui obiect şi să îl tratezi cu mare respect. Pentru copil, jucăria de tranziție este foarte importantă, este mama sau tatăl de substituție. Din acest motiv despărțirea de această jucărie se soldează de multe ori cu crize de plâns. Nu ar trebui să îl forțăm pe copil să se despartă de ea. Această separare îi provoacă o imensă nesiguranță şi teamă. De aceea ar trebui să fim înțelegători față de această etapă prin care trece copilul şi să acceptăm rolul jucat de jucărie. Când cel mic se va simți în deplină siguranță va renunța singur la obiectul tranzițional. Iar în acel moment vei ști sigur că are mecanismele independenței bine formate.

Copilul tău are o astfel de jucărie? Spune-mi într-un comentariu despre obiectul lui de tranziție şi de cum este pentru tine această situație!

Toate bune,

Romelia

4 thoughts on “De ce copiii mici au o jucărie de care nu se pot despărți

  1. Georgeta says:

    Felicitari,Romelia!
    Fiul meu a avut un leu de pluş de care a fost nedesparțit si pe care l-am plimbat in toate vacanțele până în momentul în care a terminat grădinița şi a zis “Gata!am crescut,sunt mare!”.Iar acum leul este undeva,alături de alte amintiri ale copilăriei lui…

  2. Laura Stancu says:

    Buna Romelia si felicitări pentru articol! Matei, băiețelul meu l-a avut pe Barney muuuuult timp. Ne-a prins tare bine atunci cand a început sa doarmă singur in camera lui. Ce e frumos acum cand Matei are 13 ani? I l-a dăruit surioarei lui de un an si patru luni! Era pus in cutia cu amintiri (asa cum ii spunem noi) iar acum Barney este jucăria Nataliei!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *